01/05/06

Vanedda‘ i San Giuseppi

Vanedda c’ha m’ha vistu nicareddu
unni la vita mia passau d’incantu,
sprucchiatu allura comu ‘n passareddu
dilizia di’ la genti a’ lu so’ cantu.
Vanedda, ricurdanniti, iu chianciu
Lu tempu di’ li tempi mei passati,
e speru e a ‘dda speranza iu m’agganciu
c’ha li ricordi nun si su’ affussati.
Penzu a cu’ t’abbitava o vanidduzza
di ‘m pizzu a l’autru pizzu di la strata,
‘ a vecchia, a signorina e la nicuzza
vanedda ‘ i San Giuseppi mai scurdata.
Lu lettu to’ di fangu, petri e terra
era lu nostru campu di battagghia,
unni c’ha ni facevumu la scerra
e ni fineva a corpa ‘i balli ‘i pagghia.
Cu’ ci pinsava a ‘st’ira assai muderna
cu’ è c’ha ci pinsava a’ lu prugressu,
vanedda mia ddu’ tempu chiù nun torna
chistu’ è lu tempu c’ha ni porta ‘o fossu.
Ora, nunn’è pi’ diri lu to’ vantu
c’ha scrittu ‘sti du’ versi di puisia,
a tutti banni iu sempri t’avantu
pirchì ricordu ‘a giuvinizza mia.
Nu mi li scordu no li cosi antichi
e nun mi scordu la mo’ giuvintù,
l’amici Iani, Peppi Turi e Michi
tempu passatu c’ha nun torna cchiù.
Finisciu li mo’ versi e lu mo’ cantu
e nun ti scordu cchiù stratuzza mia,
vanedda ‘i San Giuseppi si’ lu vantu
da’ giuvinizza e la vicchiania mia.




Fortunato Armenio (Augusta Settembre – Ottobre 1983)

Nessun commento: